Acțiune umanitară in timp de pace
Dupa razboiul de reintregire, tara se afla intr-o situatie dificila, fiind macinata de saracie, boli si mizerie. Situatia sanatatii publice era deosebit de precara si, de aceea, Socitatea Nationala de Cruce Rosie si-a concentrat eforturile, cu prioritate, in directia sprijinirii actiunilor de combatere a bolilor contagioase – tuberculoza, malarie, holera – si ridicarii gradului extrem de scazut de educatie sanitara a populatiei.
In 1920, Crucea Rosie a initiat un program de combatere a malariei. S-au organizat echipe sanitare alcatuite dintr-un medic si mai multe infirmiere voluntare care au actionat in localitatile din judetele grav afectate – Valcea, Neamt, Arges si Gorj. Echipele au acordat in mod gratuit asistenta medicala si medicamente.
Tot in 1920, Societatea a primit o donatie din partea Crucii Rosii Americane, sectia din Louisville, in valoare de 33 000 lei. Donatia a sprijinit profilaxia tuberculozei (asistenta tuberculosilor la domiciliu) si combaterea tuberculozei la copii.
In 1922, 11 echipe sanitare au actionat in judetele Vlasca si Ilfov, in zonele endemice pentru malarie. In iarna lui 1921 a fost distribuita chinina populatiei rurale pentru a preveni aparitia bolii in primavara anului urmator. Crucea Rosie a actionat permanent pana la eradicarea acestei boli in Romania. De asemenea, tot in ceea ce priveste combaterea malariei, Crucea Rosie Romana a oferit sprijin si altor Societati Nationale, cum ar fi Crucea Rosie Armeana cu o donatie de 20 000 lei.
In aceeasi perioada a anilor 1920, in colaborare cu Directia Generala Sanitara a autoritatilor vremii, Crucea Rosie a organizat si a instruit zece echipe de voluntari. Acestea actionau pentru a combate unele boli contagioase si pentru a rezolva problemele legate de limitarea raspandirii sifilisului. Echipele au actionat in zonele cu populatie afectata, devenite endemice. Si cu acel prilej, Societatea a actionat in sprijinul autoritatilor, contribuind la depistarea activa a bolnavilor, la educatia in domeniul igienei, la prevenirea imbolnavirilor si la promovarea sanatatii. De asemenea, a furnizat cantitati importante de medicamente.
Concomitent cu actiunile sanitar-educative, Societatea Nationala de Cruce Rosie, si-a extins activitatea si pe linia sprijinirii materiale a populatiei care avea de suferit in urma calamitatilor naturale. Astfel, au fost organizate in localitati lovite de foamete 584 de cantine si ceainarii, de care au beneficiat 63 895 de persoane. De asemenea, in timpul secetei din Moldova, 1935 – 1936, au fost infiintate 731 de cantine, in care au luat masa aproximativ 104 000 de persoane.
Un moment deosebit, care a marcat evolutia Crucii Rosii in Romania, l-a constituit crearea Crucii Rosii a Tinerimii. In anul 1939, Crucea Rosie avea ca membri 72 000 de tineri. Intre anii 1930 – 1937, baza materiala a societatii a continuat sa creasca. In incinta Spitalului Miliar s-a construit un pavilion destinat functionarii scolii de infirmiere voluntare.
Apoi, in 1937, in cadrul coloniei de vara de la Mangalia, s-a mai construit inca un pavilion. In aceeasi perioada au mai fost date in folosinta 7 centre sanitare (Sighetul Marmatiei, Viseu, Vaslui, Tighina, Orhei, Cetatea Alba, Falciu) in valoare de peste 5,5 milioane de lei. De asemenea, numarul de paturi din spitalele de campanie a fost marit cu 50, iar formatiunile de Cruce Rosie au fost dotate cu echipament, aparatura medicala si materiale de protectie.
Numarul filialelor a crescut de la 84 in 1926 la 100 in 1938, iar numarul membrilor a crescut in aceeasi perioada de la 18 000 la 30 000.
Societatea a sprijinit populatiile din unele tari afectate de inundatii, cutremure, foamete prin trimiterea de ajutoare in Japonia, Germania, Albania, Iugoslavia, Bulgaria, India, Etiopia, Spania, Franta, Turcia, Chile, Iran etc.
O alta activitate deosebita a constituit-o, in perioada premergatoare intrarii Romaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial, acordarea asistentei umanitare zecilor de mii de refugiati cehi si polonezi. De asemenea, Crucea Rosie Romana a intermediat legatura acestora cu familiile lor din teritoriile ocupate, prin intermediul Comitetului International al Crucii Rosii de la Geneva. Pana la intrarea Romaniei in razboi, in 1940, au fost expediate prin intermediul Societatii peste 40 000 de mesaje.
Diversificarea paletei de preocupari, cresterea numarului de membri si de voluntari atat la nivel national, cat si international, actiunea si afirmarea Crucii Rosii in timpul Primului Razboi Mondial au dus la infiintarea, in 1919, a Ligii Societatilor de Cruce Rosie, organism international de coordonare si sprijin al Societatilor Nationale. In acelasi an, Crucea Rosie Romana adera la nou infiintata Liga care, in 1991, va lua denumirea de Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie.
